Poezie

Locuri de legendă

1 min lectură·5 august 2015

Mediu

Atât de bolnav era timpul fărădelegii

încât înebuniseră salcâmii de mirare

pe marginea unui drum de pământ desfundat

care nu ducea niciunde,

ca să nu se supere nimeni care o apuca aiurea

și se trezea în câmp.

Cineva pusese un indicator jerpelit

care arăta spre o pădure de goruni

unde se strângeau păsările

înaine de plecare pe alte meleaguri.

Până acolo nu puteai să ajungi numai dacă erai om al locului

altfel te încurcai prin stufărișul de salcie și răchită

blestemându-ți zilele pentru nesăbuință.

Unde mai pui că trebuia să treci o vale mocirloasă

unde încălțările ți se făceau grele,

se spunea că noaptea puteai să asculți cântecul ielelor pe coastă

și să le vezi dansul acela celest

încât numai zeii aveau curajul să le privească

oamenii crăpau de teamă.

Din această perspectivă priveam locul acela cu spaimă

și-l ocoleam cât puteam mai departe

până într-o zi când am plecat cu tot satul

să-și ia țăranii înapoi pământurile.

Sigur denivelările și rupturile de teren erau mari,

dar altceva n-am văzut,

legenda locurilor e totuși vie

și n-o pot depăși.

001.547

Silviu Somesanu. “Locuri de legendă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14076110/locuri-de-legenda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.