Poezie

Se nasc vise

1 min lectură·19 iulie 2015

Mediu

E un sunet auzit dintr-o șoaptă de vânt,

e clinchetul din clopoțelul timpului

în seara târzie când fetele urcă-n vârstă,

între degetele subțiri culeg raze de stele

și adorm cu ele în brațe.

Simt somnul revărsat în surâs

ca o pajiște în ochii unei flori rare,

se nasc mereu alte vise

cu taine nedezlegate-n cuvinte.

Plopii cu frunza tremurândă, arbuștii, cărarea

alungă întunericul către râu

unde apele au pus ceață între maluri

și-i strecoară adieri cu răcoare-n suflet,

de mă străbat gânduri cu dorințe noroase.

Noaptea vâslește prin palmele mele asudate,

c-un aer vegetal cu miresme,

se flutură peste geana pădurii

cohorte de umbre care respiră tăcerea

vărsată din câmpia aprinsă de greieri.

Pământul e o pâine coaptă de arșiță

cu mirosul în coaje de grâne secerate.

Dimineața calcă strâmb cocorii,

femeile așteaptă la fântâni,

ziua se revarsă de peste munți

cu soarele pe umeri.

001.599

Silviu Somesanu. “Se nasc vise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14075185/se-nasc-vise

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.