Poezie

Dorul împătimit

1 min lectură·2 mai 2015

Mediu

Nu te știu

nu mă cunoști,

ai venit de pe un alt portativ

unde sunetele îmbracă forme de cântec .

Dorul împătimit,

arde ca un rug în piața mare,

îl privesc și ard odată cu el.

Tu nu-mi răspunzi la suspiciuni,

să-ți aud nota aceea înaltă

ce-mi omoară așteptările,

se vântură prin sânge

și dau pe dinafară furtuni

ce-mi smulg din rădăcini trăirile

puse-n inimă să te iubesc.

Mă adâncesc în fântâna din gură

cu apă sălcie,

caut ziua comorii pusă să strige

prin fanta din coaja luminii

numele tău,

îi sărut silabele

și limba mă frige.

001.532

Silviu Somesanu. “Dorul împătimit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14070687/dorul-impatimit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.