Poezie

Pe un pământ fermecat

1 min lectură·13 decembrie 2014

Mediu

Dacă vei săpa în adâncul meu nu vei zidi fântâni,

sângele apă nu se face și nici izvor pentru străini.

Desțelenită inima poate fi înduioșată cu ceva iubire

dar nu mai multă decât primește din afară,

ea se supune ordinului dat de mai marele rege

care rareori se înșală fără să fie bolnav.

Mă confrunt cu ispita mâinilor care caută

lacoma plăcere a cărnii care simte durerea

și-i dă nume de poveste simțirii.

Sunt doar o umilă lacrimă sub pleoapa ce înverzește

gândurile într-un asfințit neîntâmplat,

un cerc de lumină prin care se cern bucuriile.

Ochii-mi rămân în oglinzi paralele

unde totul se vede curat ca o limbă de cristal

în care cuvintele cresc singure

ca iarba înflorind visătoare și coaptă

pe un pământ fermecat.

001.661

Silviu Somesanu. “Pe un pământ fermecat .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14061591/pe-un-pamant-fermecat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.