Poezie

Oameni în alb

1 min lectură·4 octombrie 2014

Mediu

Voi m-ați redat mie însumi

din tăcere și umbre,

când trupul meu nu știa

că mai există lumină.

Apă vie în sete mi-ați pus

când gura se adâncea în ea

și uscată era.

Rupând cu teamă cuvintele,

voi m-ați scos din temnițele negre

îmbrăcați în alb ca și ochii

care nu mai voiau să vadă.

Vă laud cât pot să spun

și-n casa voastră plină de speranță

apă vie voi aduce să beți.

Împreună cu mine dacă vă știu

trupul mi-l duc mai departe,

chiar și în baston de voi merge

când trupul pe picioare e greu.

001.605

Silviu Somesanu. “Oameni în alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14057192/oameni-in-alb

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.