Poezie

Simțurile nu pot să mintă

1 min lectură·2 octombrie 2014

Mediu

Să-mi scot mâinile din buzunare

și într-un moment dintr-o zi fără căpătâi

câte-mi scapă mereu printre degete

sânii tăi să le cheme

la iernat în iubirea desțelenită în toamnă.

Simțurile nu pot să mintă

când sunt înoarse pe dos de atingeri,

nu au remușcări ca fetele după măritiș,

neuronii lor poartă atracții din inimă

fără niciun cuvânt

iar tot ceea ce vine din trup

nu are concurență.

Ele se pun de acord cu gândurile și nasc vise;

iubito dă la o parte pânza ce-ți acoperă ochii,

pune-ți dragostea înaintea prejudecăților,

pășește dicolo de gesturile nesigure și exuberanță

unde se îmbracă tăcerile în dimineți,

tandră umpleți zilele cu amiezi de poveste

și așteaptă crepusculul ca pe o biruință.

Desvelește crusta opacă,

să intre lumina în sânge,

ești omul care locuiește în intereiorul meu

ca vâscul într-un copac

aducător de noroc.

Nu știu cine mă împiedică, ori nu mă împiedică,

să separ apele limpezi de cele tulburi

când te speli la izvorul tămăduitor

de atâta așteptare.

001.630

Silviu Somesanu. “Simțurile nu pot să mintă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14057041/simturile-nu-pot-sa-minta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.