Poezie

Copac în furtuni

1 min lectură·31 august 2014

Mediu

Lasă-mi apa,

să simt cum cobor plângând

până o simt cum se rupe

și-mi cade pe ochii închiși lumina,

de mă nasc cu memoria curată

ochii mari și rotunzi

și poftă de somn.

Cum îngerul într-o stare de dor,

prin zile și nopți mai mici și mai mari

voi crește învățând canoanele lumii

și odată cu ele mă schimb.

Știu că nimic nu-mi revine

dar pot deprinde harul

pe care alții îl au,

totul este să mă grăbesc

timpul se osifică-n trup și fuge

de nu mai pot să-l prind.

Rămân ca un copac în furtuni

prin care urcă seva cuvintelor

chiar mai înainte de voință,

lumina în frunze va îngălbeni

și iarna-i pe drum.

001.651

Silviu Somesanu. “Copac în furtuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14055073/copac-in-furtuni

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.