Poezie

Mama

1 min lectură·30 august 2014

Mediu

În timp ce mama trecea îngândurată

pe drumul dintre cer și fântână

în fața unui car cu fân

purtându-mă deasupra pe mine,

în palme simțea dogoarea verii

și păsări cântătoare avea pe umeri

iar eu o vedeam în lumina amiezii

atât de sfioasă și pură.

Apoi totul se descărca de frumos,

cu buzele arse zâmbea

trăgându-mă ca pe o barcă la mal.

Îmi punea pe față zâmbetul ei

și pe același drum rămuros și cu praf

mergeam înspre casă desculț

fără s-o slăbesc din întrebări,

ea răspăundea cu calm

îmi mângâia părul, mă așeza la masă

și-mi spunea:

copile când vei fi mare, să nu uiți de noi!

001.591

Silviu Somesanu. “Mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14055017/mama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.