Poezie
Ochiul speranței
1 min lectură·
Mediu
Se năpustesc în sate vânturile
de se iscă furtuni,
cerul se prăvale peste pământ
și-le îngroapă norocul.
Piscurile albite ale munților nu se mai văd.
Tot ce rămâne în temere se zbate
de apele cresc, n-au loc înte maluri
și alte albii își fac.
Oamenii îndură și se roagă
unui Dumnezeu plecat în concediu,
fiecare-și zidește speranța
dincolo de streașina înțelegerii.
Se așteaptă vremuri mai bune,
unii le prind, alții pleacă
pe tărâmuri de vis.
Ochiul răsare la orizont luminos.
001.626
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Ochiul speranței.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14054925/ochiul-speranteiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.