Poezie

Cum se naște poezia

1 min lectură·15 august 2014

Mediu

Nu tristețea cu ochii de ceară

topiți peste cuvinte

îmbracă haina poeziei,

ci mult mai mult decât răsăritul

ori apusul, amiezele înalte,

glasul ce poate înflori sunetele

până ele devin surâs ori lacrimă.

Sufletul se mângâie singur,

urcă pe clape și apasă

de se naște-n piept fiorul

ce nu se poate risipi prin vorbe.

Rămân sărac în iluzii

doar tăria am s-o zidesc în mine

într-un turn de fildeș

care iese afară din cer,

cum în pământ sămânța încolțește,

se face spirală și scrie

numele soarelui,

de timpul cade în genunchi

răsuflă ușurat

și pleacă,

cu zborul tot mai grăbit,

să uite secunda

în ceasul de piatră.

001.720

Silviu Somesanu. “Cum se naște poezia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14054391/cum-se-naste-poezia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.