Poezie

Fără vămi

1 min lectură·26 iunie 2014

Mediu

Nopții i se cere să fie neagră,

înaltă și dezmierdată,

sculptată în abanos.

Stelele privesc întunericul cu reticență

căutând umerii copacilor sub norii de vâsc

luminând până-n subteranele cerului.

Ziua prinde o întorsătură de iederă,

urcă pe stâlpii porților înflorind timpul,

îmbracă precum sunetele cântecul

și-i cerne zăpezile bucuriei în suflet

înobilând fructul cărnii în pântec.

Iar când se va naște cu voronețul în ochi

de se vor supăra culorile toamnei,

între mine și tine nu mai încap îndoieli.

Un început de os va crește în loc,

nicio frontieră nu va mai avea vămi

și iubirea se va zidi pe sine nestigherită.

001.559

Silviu Somesanu. “Fără vămi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14051858/fara-vami

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.