Poezie
Furtunile verii
1 min lectură·
Mediu
Au mânat caii vântului să treacă pe la fiecare răscruce
și nu s-au oprit până-n câmpiile sudului
În șeile lor călăreții fără nume agitau
bice de foc pe orizontul îndoliat al cerului
furtunile răsturnându-se peste munți.
La pragul violent când s-au umflat apele
orașul dormea sub veșminte fierbinți,
locuitorii se spălau de păcate în somn.
O umbră de îndoială se lăsa ca o ceață
peste rugăciunile cu tăiș de sabie
închinate unui Dumnezeu echidistant.
Păsările speriate privesc
copacii cum se înclină și se rup,
ploile repezi cu grindină lasă urme ucigașe
pe obrazul verde al pământului,
a trecut prima furtună a verii.
001612
0