Poezie

Rechinii și lupii noștri

ref.

1 min lectură·4 februarie 2014

Mediu

Se înfruptă din avutul mulțimii

cu supra îndestulare,

între două mese,

se mănâncă unii pe alții,

cei ce se simt mâncați

căută nervoși alt os de ros.

Mulți își redobândesc repede pofta

din amestecul de mirosuri,

iubesc femeile ușoare;

își ling împreună degetele,

și-i proclamă pe ceilalți nesăbuiți

din ceata profitorilor.

Degeaba își vindecă rănile vechi,

mie nu-mi place nici o durere,

casa în care se consumă trădări

are ferestrele murdare.

Teama săriturii peste hopuri trece,

oamenii scăpați din îmbulzeală;

nu mai aud niciun ecou.

Ca un blestem din peșterile iadului,

femeile ce calcă strâmb

podesc sufletul cu marmoră,

ceilalți ce nu știu să se roage

și-s fără smerenie

când se întâmplă necazul

învăță de la săraci

și repede uită.

001.597

Silviu Somesanu. “Rechinii și lupii noștri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14043690/rechinii-si-lupii-nostri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.