Poezie

Secvență din copilărie

ref

1 min lectură·4 decembrie 2013

Mediu

Privesc prin geam amurgul scămoșat,

bunica îmi pregătește masa și patul.

Pe masă mai zăbovesc câteva bucăți de plăcintă,

mai mănânc una,

lampa cu fitilul ars dă semne de oboseală,

afară este mai lumină ca înăuntru,

mă culc.

Noaptea a r[mas la fereastră,

stelele cad din pomii de vizavi,

moartea trece pe drum.

Dimineața mă așteptă-n răscruce copiii,

unul mai mare, jerpelit și cu nasul mare

mi-a înșfăcat plăcinta din mână,

ceilalți râd, nu s-a întâmplat nimic,

mi-au spus că este un prieten bun

care ne apără de copiii răi,

iar ăsta mă măsura din coada ochiului

și rânjea binevoitor.

Bunicul care pe semne îl știa,

m-a întrebat al cui este și ce hram poartă,

i-am spus; nu știu, vine de pe uliță-n sus,

...aha a zis, să nu te cerți cu el

săracul ți-e prieten dacă-l respecți

și a plecat la treburile lui.

Eu am plecat mai departe la joacă.

001.526

Silviu Somesanu. “Secvență din copilărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14039593/secventa-din-copilarie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.