Poezie
Răpitoare
1 min lectură·
Mediu
Îmbrăcată-n hlamida luminoasă a nopții
devii înaltă și transparentă,
siluetă visătoare-n secera lunii
pe fața oglinzii prin care tăcerile trec:
cuvintele au litere somnoroase și sonore
numai de inimă auzite.
Răpitoare întinzând aripi de înger,
ochii în ochi se pierd
și abisul naște frunzișuri.
O voce șoptită tresare
ca o frunză de vâsc,
până și ierburile se răsfață-n miros,
trupul tău curge ca un izvor
prin seva dulce a florilor...
În dimineți după rouă
purpură-n pielea fierbinte
o să mă sature de miresme.
001.519
0