Poezie
Poem necuprins
1 min lectură·
Mediu
Ca într-un poem necuprins stai
fără sunete cu limba sfârșită,
emoții și cuvinte-i adaugi.
Urci pe ziduri înțelesuri adânci,
să lumineze depărtările de noi,
de frunzele capătă șoptiri
în asfințit de auz
ce renaște.
Eu voi avea nervi luminoși
pe care nu-i văd.
Zăvoarele se rup
la intrarea-n lăuntricul cuib
unde se schimbă curcubeul
în culori de apă,
de nimeni nu se plânge.
001577
0