Poezie

Vremuri gri

1 min lectură·12 octombrie 2013

Mediu

Ce vremuri împătimite!

Merge tinerețea să se distreze,

peste tot e pauză de lucru.

Fascicule de lumini pulsează,

sulițe dispersate se-nfig în aer,

trupurile adoptă dansurile mișcării.

În această armonie plină de frenezie

se aprind și se sting culori

într-un vacarm muzical,

nici noaptea nu mai încape odihna.

Luna-i o femeie părăsită,

rămâne sub pana poeților

îngenuncheată pe cer.

Orașul și-n amiaza târzie

fuge pe străzi însingurat și pașnic,

doar câte un bătrân își plimbă răbdarea

cu prietenul devotat - câinele - în lesă

care presimte anotimpurile

și se bucură de întâlniri.

Nu e nicio ceață,

dar oamenii trec prin gri.

001.555

Silviu Somesanu. “Vremuri gri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14036951/vremuri-gri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.