Poezie

Împrejurări de toamnă

1 min lectură·29 septembrie 2013

Mediu

Treceau fără aripi dintr-o stare în alta,

imateriale gânduri spre mine,

sunetul ideilor, țipătul fără să fie auzit

ca niște reacții divine ale minții.

Când se elibera lumina și se desăvârșea prin aer,

dorința pe care o respir o împrumut lucrurilor

pentru ca visele să-și deschidă corolele

și sentimentele să capete memoria vie a frumuseții.

Precum o ancoră la țărmul mării

pe care n-o rupe furtuna

trec oamenii ca păsările prin imagini

cu toată vibrația, bucuria și ura lor

pe care o aud cum se propagă prin sunete,

taie drum prin destinul sărutului

și caută dragostea cu inima, cu mâinile și tot ce au.

Simt cum așteapă femeia cu sânii plini copilul,

cum încearcă să mute munții pentru el

și se bucură de freamătul pădurilor, murmurul apelor,

adoarme-n ierburi în carne vibrând

și se retrage mai târziu în conuri de umbră.

Toți bătrânii, pietrele, frunzele îngălbenite

se strâng rodite în toamnele ei,

trec mai departe prin anotimpuri

în care alegorice de sărbătoare

până când la orizont se pierde lumina

și florile-i ațipesc pe umerii obosiți.

001.558

Silviu Somesanu. “Împrejurări de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14036314/imprejurari-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.