Poezie

Sufletul, o rara avis

ref.

1 min lectură·14 iulie 2013

Mediu

Mi-am pus sufletul în zbor

pe aripile păsării de seară

cu îndemnul să nu uite

inima în care am fost frați.

Nopții i-am cerut

să-mi răpească stelele și luna,

umbră să nu lase,

împreună cu ele să fiu.

Când întunericul o să-mi clatine

liniștea adâncă-n mormânt

și diminețile pe nepusă masă

sosesc la mine,

spiritul și ființarea lui

sp-mi alunge singurătatea.

Din ziua golită de sens

când soarele se înalță,

o mână ciudată îmi face semn,

să pornesc către amiaza văzduhului.

Stau îngerii la vămi și trec,

în aura ce se întrupează

văd sufletul în lumină,

crez nepieritor

de rara avis.

001.654

Silviu Somesanu. “Sufletul, o rara avis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14032852/sufletul-o-rara-avis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.