Poezie

Doleanță

1 min lectură·25 iunie 2013

Mediu

Deseori mă năpustesc pe străzi

studiez toate clădirile

și le pun la locul lor,

construiesc o nouă ordine

după alte criterii de adevăr.

Sunt un îndrăgostit

care se autodepășește și scrie

așa, ca un culegător de date și fapte reale

le dă drumul să se expună

cum face un istoric scrupulos

ce desfășoară evenimentele în curgere

ca și zilele vieții sale.

Și e un efort descumpănit.

Îmi irită ochii și gândurile

pe care le neglijez de o vreme,

aproape mă stăpânesc întâmplările,

îmi pipăie pielea și se retrag.

Cu mâinile îmbrațișez gesturi prin aer,

vorbesc cu clipele trecute

ca și cum aș vorbi cu mama.

Noaptea n-am nici un sfetnic,

iar faptul că unele lucruri

par fără determinare

mă stârnesc și mă umplu de draci.

Știu că timpul e așa ca o umbră,

te urmărește până se contopește cu tine

într-un punct fix la amiază,

dar dacă reconstitui din ziduri viața,

lăsați-mă să vă arăt cum a fost

și cum este în ochii și mintea

celor mușcați de mistificările prezentului!

001.642

Silviu Somesanu. “Doleanță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14031952/doleanta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.