Poezie

Zbor

1 min lectură·8 iunie 2013

Mediu

A interzis soarele să nu mă urc

într-o amețitoare căldură de vară

pe cărările cerului?

Într-o parte e o furtună,

într-alta e perfect senin.

Deasupra de nori e o pace divină,

se văd doar nebuloase alb-gri în trecere

jos pământul cu linii despărțitoare,

și uneori munți și așezări omenești.

Pe aici nu sunt păsări

doar soarele descătușat de opreliști.

Zborul e aproape lin,

trecem oceanul ca pe o baltă

întinsă mai mult decât înțeleg,

Ne mai spune din când în când

pe unde suntem

și mă cuprinde neastâmpărul coborârii.

O să ne întregim

și rămân uimit de tot ce văd,

simt cum momentul și spațiul

prin care trec și mă plimb

se mută încet în normal.

001.567

Silviu Somesanu. “Zbor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14031061/zbor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.