Poezie
Așteptarea solstițiului
ref.
1 min lectură·
Mediu
Nu mai sunt decât tainicele nopți
îngenuncheate la căpătâiul cuvintelor
cu stele în lacrimi.
La despărțirea de respirațiile toamnei
tăcerea se lasă ca o umbră
peste zilele în care ne închidem în casă.
Tu scoți pâinea din cuptor,
eu aduc vinul Domnului pe masă
și-n fiecare bucată aburindă
e o legătură strânsă și dulce
cu rădăcina neamului.
O udăm cu vinul binecuvântat
și din ea aburește timpul
care ne așteaptă înghițind în sec
lumina iernii de vis.
001.559
0