Poezie
Când voi fi eternul invizibil
1 min lectură·
Mediu
Cine sunt de nu mă recunosc?
Unde mă învârt de loc nu mai am?
Pornit dintr-o sămânță, sămânța s-o las
până ce miezul de încolțire-i mort
Degeaba mă caut și nu mă găsesc,
urma din mine s-a șters,
nu vreau în pustiul pe care singurătatea
și-l ține nisipos pentru ea.
Cu ispita-n cuvinte, patimi șiroaie,
în curbura vidului curg,
spirale de nervi zidesc trepte la scări
pe care urc și cobor la nesfârșit.
Nimicul nu-l rup îl așez pe nimic,
clipa de azi o scad și o adaug la mâine,
să devină prin mine măsură și nod
fără să pot echilibra timpul sălbatic.
De aceea fixitatea din obiecte se clatină
și-mi dă dreptul de mine să mă tem
când voi fi eternul invizibil
pe care-l tot aștept să se multiplice.
Îmi spun, Doamne, ce întrupare ai zămislit!
001.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Când voi fi eternul invizibil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14028804/cand-voi-fi-eternul-invizibilComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.