Poezie

Femeia

Femeia mea

1 min lectură·16 martie 2013

Mediu

Femeia ce-mi locuiește-n suflet

e o apă străină

pe care o beau de sete

și nu mă satur.

Ea s-a retras în memorie,

stă-n cuvintele pe care le spun,

între minciună și adevăr

cu dreptul de veto

necontestat.

E unică și celestă în felul ei,

mântuită-n simboluri

sub care alunecă prin pletele Domnului

cu o mână tremurată.

Lumina nu mai sare în așchii,

umbra nu mai coboară

în oglinzile scut de uitare

sparge clipa văzută în trecere.

Iat-o îngândurat născătoare

în carnea cuvântului copt,

sunetul pe care-l cântă

fiului meu luminând viitorul.

001.822

Silviu Somesanu. “Femeia .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14026103/femeia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.