Poezie

Râul timpului

1 min lectură·26 iulie 2012

Mediu

Tu spui că această zi de toamnă

ne-a cules din pustiul lumii.

Înfometați de dragoste la prima vedere,

ne-am spus simple cuvinte

cuprinse de născarea vibrației

în sanctuarul divin.

Aici iubirile se strigă fără să se atingă,

niciun foc n-ar fi ars cu atâta flacără,

câtă sevă din mine înflorea în ochi

și dorința se mistuia într-un cearcăn.

Ziua aceea scurtă, plină de rod

ca fântâna înzidită în ploi,

cu un simbol înmiresmat de fructe,

ne smulgea utopia de pe frunți.

Viitorul ne părea o casă de locuit,

unde vom umple odăile de copii și griji

iar în pereți o să bată pendule oarbe

cu ore de bucurie și teamă.

Cum nici nu cunoaște iubirea

o piatră mai mare pe umerii curbi,

eu am s-o duc la râul timpului,

să curgă anevoios în universul postum.

001.551

Silviu Somesanu. “Râul timpului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14011667/raul-timpului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.