Poezie

Curbura umbrei

ref.

1 min lectură·5 iunie 2012

Mediu

Învăluit de temeri

într-o corabie în derivă,

sunetele se sparg sfâșietor.

Ecoul bate câmpii

cum între noapte și zi,

lupii bătrâni

își asmut singurătatea.

În clipele de restriște

îmi urlă prin trup

și mă înstrăinează de lume,

așa cum pulsul

se răcește-n stele

pe partea opusă.

Lupii tineri câștigă jocul

în haita de-acum supusă,

simt cum trec tăișuri iuți

cosesc ierburi coapte

și altele crude cresc la loc.

În minte îmi cresc tulpini

cu cercuri de lună,

nopțile calde ori reci

sunt ca o apă,

în care pietrele nedumerite

de curbura umbrei

privesc speriate lumina

și tac.

001.695

Silviu Somesanu. “Curbura umbrei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14008675/curbura-umbrei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.