Poezie
Ispășire
1 min lectură·
Mediu
Sunt clipa răzvratită prinsă-n lanțuri
Când noaptea mi-a lăsat ferestre în trup,
Mergând cu zeii din care-o să mă rup
Prin vremi înghesuite pe la colțuri.
Sunt umbra grea ce se destramă-n soare
Un nimb al zilei de aburire-n cer,
Sub talpa morții strivit de rinocer
Când am pășit alături de cărare.
Mă duc mereu pe drumul către mâine
Nebune vremuri mă așteaptă-n poartă,
Eu nu mai sunt, e propria mea soartă
Deghizată înt-un coltuc de pâine.
Tu să mă ierți dacă mi-i vorba șuie
Se-nalță-n aer o rugă prin cuvânt,
Nimic din mine nu zace sub pământ
Sunt sus pe cruce țintuit în cuie.
001.537
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Ispășire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14004912/ispasireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.