Poezie
Mirosul sălbatic
1 min lectură·
Mediu
Orașu-i nebun cu toate bisericile-n derivă,
piețele-s pline de statui negre,
oameni bolnavi prin lipsă de muncă,
nebună ești și tu, plimbându-te pe străzi,
te pipăie cu privirea cerșetorii,
siliconată de frig.
Mirosul sălbatic
și cârciumile
din care se varsă valuri de fum...
Anomalie e și distracția de noapte
cu trupuri șerpuitoare.
Am vrut să știu
de ce nu se întâmplă nimic
în orașul ăsta prins bine în brațe
unde se petrec lucruri ciudate...!?
Zăpezile au pus stăpânire pe case.
Umbra se pierde dincolo de ziduri
și tu ești o nalucă.
Clipele, deja moarte,
numai viața le poate îndepărta-
când iese din omăt.
001694
0