Poezie

Echilibru fragil

1 min lectură·4 februarie 2012

Mediu

Forfotă pe străzi

de parcă noaptea nu mai începe,

o muză machiavelică

mă absoarbe din orașul bolnav

și-n ochii tăi înoată

căluții mării somnoroși.

Mă reîntregesc din bucăți

gol pe dinăuntru,

cu mâinile conturând aripi,

urmărind norii

cum trec peste orizont

cu fulgere.

Gurile noaste se usucă,

nopțile devin buimace,

își varsă întunericul

în pământul

înțelenit.

Îmi ies din obișnuințe,

mă cufund în pozitivism,

nu mai cred în nimic neverificat

și singura soluție a convingerii

este demonstrația.

Cuvintele tale învelesc trecutul,

păsările zboară la sol.

Viețile noastre cu brațe de ceară

caută insistent,

neverosimilul,

adevărul dureros

în echilibrul fragil

abia zidit.

În memorie ni se depozitează

întâmplările reci.

001.519

Silviu Somesanu. “Echilibru fragil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14000220/echilibru-fragil

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.