Poezie

Plecată fără urmă

1 min lectură·22 ianuarie 2012

Mediu

După colțul din stânga

stătea proptită o umbrelă,

după cel din dreapa

așteptau la rând papucii de casă

și câteva alte lucruri de ocazie.

Am crezut că tu ești înlăuntrul memoriei

dar ai plecat fără urmă,

nici un cuvânt de rămas bun,

ai lăsat portretul mare pe perete

privindu-se șters în oglindă.

Mereu se termină câte ceva în casa nopții,

se face câte un gol de umplut.

Obiectele nu-s puse la loc,

fiecare are un aer de neorânduială

ca și gândurile suprapuse de-a valma

înainte de sărbătoare,

cine să le pună la loc?

Prin clipele despicate femeia s-a strecurat nevăzută

toți o sorbeau din ochi, nimeni nu știe

pe ce drumuri și-a pierdut umbra,

cum se furișa nevinovată,

nu de plecare ci de urmărirea involuntară

până pe treptele incertitudinii

pe care n-a mai vrut să le urce,

și s-a întoars.

001.477

Silviu Somesanu. “Plecată fără urmă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13999087/plecata-fara-urma

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.