Poezie

Podul vârstei

ref.

1 min lectură·24 iunie 2011

Mediu

E ziua când se înfrățesc arborii

orele cad din ei pe drumuri,

trece o fată și se privește speriată,

îi cresc prea repede sânii.

Fântânile o așteptă să-i ude buzele

de emoție se zbate între fior și mirare;

stăpânită de puritate împarte câte un surâs

și străbate podul vârstei până dincolo de râu.

Trec peste arcul genelor ei și cobor

cu aripile lipite de corp, fără mâini,

apele râului se urcă în sălcii

și lovesc cu chemări malul înalt

unde am să-mi destăinui teama.

E ceva dureros în liniștea lăuntrică,

un instinct fără cădere,

un refuz în simțuri, o neîmplinire

se furișează în pașii

din fața noastră pe drumul amiezii.

001.690

Silviu Somesanu. “Podul vârstei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13983561/podul-varstei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.