Poezie

Femeia pădurilor

ref.

1 min lectură·22 aprilie 2011

Mediu

În trupul femeii s-a cuibărit îndoiala,

din ochi în surâs de ape curg enigmele

și brațele se alungesc în ramuri verzi,

într-un copac plecat pe drumuri, primăvara.

Sărutul ireal cât un oftat prelung

își ascunde în mine așteptarea dulce,

sânii ei plecați prin flori mângâie aerul

și se odihnesc în palme umeziți de rouă,

alunecă în taina plăcerii de-a pipăi.

Niciodată râul, niciodată munții,

doar drumurile printre arbori

îi caută misterul.

Maiestoasă ca o floare de colț dimineața

lasă câte o șoaptă din întâmplare

mărturisindu-și pădurilor norocul,

în labirintul de plăceri al nopții,

taina coapselor ei mângâiate de frunze.

Îndoiala din trupu-i fraged se dezvelește

în cabana de lemn din valea sălbatică

peste rășina brazilor, în sclipiri de stele.

Curge învolburată pe trupul meu

și râul de dragoste cade de la înălțime

în cascada unde cu înfrigurare și patimă,

redobândesc încrederea să o păstrez

în codrii neîmblânziți de sentimente.

001.743

Silviu Somesanu. “Femeia pădurilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13978313/femeia-padurilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.