Poezie
La ultima suflare
1 min lectură·
Mediu
Se întâmplă minuni,
ard în noi impulsuri sălbatice
focul se întețește în spirale
și urcă prin trup cenușa.
Se abat drumurile din calea vântului
dar nu ne ocolește dezordinea
în lume se răspândește îndoiala
nimic nu e cum ne-am așteptat.
Adevărul dedus din noianul de informații
devine o deghizare a minciunii
în păpușă cu voce de om.
Lumea aleargă și vrei să fii în pas cu ea
îți cauți resorturile intime,
gândești viata ca pe o trecere prin foc
și riști să te aprinzi.
Vrei să-ți folosești rațiunea și expierența
singurele de încredere în clipele deznădejdii
te pot salva din prăbușirea în hău,
ele te însoțesc fără să le ceri
acolo unde se împrăștie durerea în oase.
Sufli aerul cald cu gura ta,
să nu înghețe limbile ceasului în tâmple
pe niște cadrane de palme întinse
care scapă clipele printre degete.
Cînd starea de echilibru dispare
nu mai poți urmări mersul timpului,
aluneci de pe scară-n pământ
și totul se întâmplă la ultima suflare.
001.851
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “La ultima suflare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13973640/la-ultima-suflareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.