Ploile cântă afară

ai făcut câteva modificări:
ai scos săsească, ai inversat versurile din prima strofă, ai pus privire oarbă, ai pus un plăcut la înmiresmată, ai înlocuit tonus cu miros, piatră cu calcar...
sincer, m-am tot învârtit pe lângă textul ăsta.
le încarci inutil cu tot felul de elemente. dă la o parte poleiala, lasă esența.
ai modificat și a rămas la fel de încărcat.

dacă ar fi după mine aș lăsa doar atât:

Plânge noaptea în catedrală
ploile umezesc ochii pisicii

Mi-am mărturisit
modul cum am crezut într-o femeie
că-mi va purta sufletul în mâinile ei,
să-l frământe până să se nască suferința
și să-i simt mirosul în trup
cum se răspândește prin sânge.

Se furișează noaptea într-o perdea
ploile cântă afară.
caut femeia cu degetele prin așternuturi
și ea lipsește de atâta timp.

Mulțumesc Eugenia, pentru părerea exprimată in mare parte am ținut seama de ea.

O zi bună!