Poezie

Crâmpei din revoluție

2 min lectură·14 ianuarie 2011

Mediu

Undeva prin mine în adâncuri,

sfredelesc nopțile și se dau lupte de stradă.

Moarte-i atârnată de colțul clădirilor îngăurite

ca un moș Crăciun pe frânghii,

zilele au început să se dilate bântuite de teamă.

Sunt momente de panică și curaj ieșite la suprafață

în oameni pe care nu dădeai doi bani,

posesorii de sânge rece se descotoroseau de el violent.

Eram într-o gloată înebunită de speranțe

care vroia să ștergă tot și să construiască altceva

dar nu avea planurile avea doar frustrări și înfrâgeri.

Mulțimea se mișca precum apele ieșite din matcă

am ars, am strigat și blamat tot trecutul trăit

ne-am cocoțat pe scaune de șefi prin instituții,

am cărat tot ce se putea lua, ne-am trezit singuri și fără orizont.

Naufragiați prin evenimente,

solidari cu toți cei de-o teapă cu noi revoluționarii

cu respect pentru cei ce ne susțineau și ne împingeau în față,

să rupem zăgazurile să limpezim haosul creat,

cei ce știau cum, se foloseau de noi, ceilalți ne luau în râs

Eram frumoșii tineri ai revoluției

dar ne urmărea moartea și nu se sedimenta nimic,

săpam galerii de lumină pentru viitor și ne-am trezit cu minerii.

Frumoase au fost focurile ,ciomăgelile și distrugerile

văzute de guvernanții de azi, la televizor.

001.796

Silviu Somesanu. “Crâmpei din revoluție .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13967750/crampei-din-revolutie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.