Poezie

Ninsori de fluturii roșii

1 min lectură·13 ianuarie 2011

Mediu

Pun cuvintele în călimara vremii

scrise cu cerneală de sânge,

și-mi sap în țărână poemele

într-o câmpie înțesată de maci.

Tu ești hârtia frăgezită de albăstrele

unde-mi gravez literele aplecate în rugă,

cu respect pentrul cititorul peregrin

prin imperiul cucerit de poezie.

Cuvintele râd și plâng din vocale în vers

fac risipă rupându-se de gânduri

cu sunete neauzite de crini.

Clipele furate din ceasul de piatră

ca niște flori de salcâm alb,

îmbată somnoroasele albine

și noaptea-i o aripă uriașă

cu penele întinse peste mări.

Un cer cu ninsori de fluturii roșii,

poartă grădinile adormite ale morții,

radăcinile pământului ridică păduri

și sprijină cu vârfurile boltirea descrețită,

dimineața când cocorii pășesc strâmb

și poeții adorm în iubire cuvântul

nemurit de EMINESCU.

001.819

Silviu Somesanu. “Ninsori de fluturii roșii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13967580/ninsori-de-fluturii-rosii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.