Poezie

Popas la vămi interzise

1 min lectură·3 ianuarie 2011

Mediu

Sunt la marginea de apus a zilei

nu, nu pot intra, nu pot rămâne

mă duce trăsura nopții în depărtări

unde se desțelenesc anotimpurile.

Cenuși de ninsori îmi acoperă genunchii,

păsări de noapte îmi traversează teama

și zborul mi se așază în gânduri.

Mă vor părăsi în curând puterile,

somnul va sosi în încăperile goale,

cana de vin va zăbovi pe masă.

Femeia iubită cuprinsă de uitare

și învăluită în flori de toamnă,

promite să arunce semințele în astre

ori în mantaua caldă a pământului

ca pe o ofrandă a mulțumirii de sine.

Mă voi goli de sentimente și visul

va fi un popas la vămi interzise,

surâsul feței ori poate ochii

mă vor urmări ca o umbră,

dimineața mă va găsi

cu brațele ridicate spre soare

înghițind ca un pește aerul.

001.868

Silviu Somesanu. “Popas la vămi interzise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13966463/popas-la-vami-interzise

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.