Poezie
Uneori
1 min lectură·
Mediu
Ascunzi sub mască o obsesivă căutare
exista ceva care nu se întrevede,
ceva care fuge cu obstinație
și n-am cum să văd
vulcanul care te răscolește-n măruntaie.
Monotonia te inhibă
și capeți o înfătișare nefirească,
abstractă, număr căzut din șir
în cutele timpului.
Omul adevărat din interior
rămâne sub gesturi, sub aparențe.
închis în cochilia mută.
Uneori mă răsfeți puțin
cu o dungă îngroșată de suflet
care-ți scapă printre degete
pe înțelegerea mea deschisă
pregătit să-ți descopăr filonul.
002.025
0
