Poezie
Toamnă de vis
1 min lectură·
Mediu
Lasă-mi patima somnului
pe albul brațului tău
gândurile vibrând clipele
cu un minutar pe cadranul inimii.
Lasă gol fagurele pieptului
să-l umplu cu miere picurată
și bucăți de trecut
în noaptea în care dorm cireșii.
Învăluie în șarm seara
când din ochi sorb lacrima
rotunjesc sânii în palme
și-ți desenez în iriși
noaptea de flori înmiresmată
în acuarelă verde.
Dimineața definitiv portretul
îl voi înrăma în aur
pe peretele coșcovit al odăii
unde omor singurătatea.
Cine știe când vei reveni?
să rupi așteptarea,
și tânără în ochii mei
să asculți Simfonia fantastică
răsfrântă în oglinda
brumatei toamne de vis.
.
002.136
0