Îngândurate aceste nopți

îngândurate aceste nopți

atinse cu mâna pe frunte

și-au lăsat întunericul furat

de felinare cu lumina pe umerii stâlpilor

mi s-au părut că plâng în ceață

uneori cu lacrimi de rouă,

alteori cu ploi,

bântuite de neliniști și jivine

le poți măsura cu somnul moartea

căzută peste durerea oamenilor

stelele au căzut și ele pe gânduri

ascunse dincolo de lună

din pământ s-au înălțat arbori

ramuri ridicate din brațe și degete

cu insemne pe clorofilă,

o scriere cu cerneală-n nervuri

liniștite păsările

au cuiburi pe brațele înfrunzite

și vor crește puii

cu hrana ciugulită din trup

până vor învăța și zborul de noapte

e o plecare-n dimineți solare

unde se naște mereu nădejdea

și nimeni nu-și reproșează umbra

mai mult decât omul