Poezie
De la o fereastră nevăzută femeia
Mi-e teamă de preziceri
1 min lectură·
Mediu
Câte ceva din mersul meu a rămas pe drumuri
nu le-a recunoscut, n-au fost pe măsura pașilor
cu urme-n inima cuvântului
și a asfințit odată cu luna-n turnurile nopții.
Atunci de la o fereastră nevăzută femeia
mă privea cum treceam pe sub gutui și ziduri
s-aprind steaua ce rămăsese singură
pe malul celălalt al vorbirii,
pe văile de calcar unde se fură caii nopții
și se închid în cetăți
în care n-au mai intrat nici femeie, nici pasăre
lovite de păcatul morții subite.
Nu știu, mi-e teamă de preziceri
după părăsirea viselor care închid apusul
pe o câmpie de umbre în taina somnului
fără lumină, fără cântec și hrană
pășesc pe pământuri sterpe
unde nu există drumuri iar mersul
este o himeră care duce mai degrabă spre moarte.
002.268
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “De la o fereastră nevăzută femeia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13913522/de-la-o-fereastra-nevazuta-femeiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.