Silviu Marin

Buna seara, d-le Velea!

Cu alte cuvinte (iata, nimeni n-a mai comentat acest eseu pana acum...), doriti sa spuneti ca poezia este o entitate culturala de sine statatoare si siesi suficienta, si care se afla intr-o dubla relatie, de directa interdependenta si independenta (paradox!), cu de celelalte specii literare; e ca un ecosistem (i.e., cultural) totul! :-)
Intrebarea mea este, insa: pentru ce ar exista poezia intr-o forma atat de autonoma? Omul poetic (poate ca Omul - sau omul? - este, intr-adevar, o fiinta lirica, inainte de toate) o crea versul doar cu scopul de a-i perpetua cultul? Astfel se explica independenta versului? Recunosc, sunt un pic nedumerit.

Buna dimineata!

Da\' ce mai sarut neosuprearealist (daca l-ati intentionat ca vis) si cvasi-amorfizant, dom\'ne!!! :)) Intr-adevar, o atmosfera halucinanta, fierbinte, prafuita, moleculara chiar! :P
Hm, in genere, nu prea stiu ce sa zic, cu stilul carui autor s-o compar, insa... dupa mine, e neo-suprarealism cu elemente sefeistice (?!) Sper c-am nimerit cat de cat. :D
Acum, uneori poate ca da impresia decaderii in patologic, dar nu-i asa. De pilda, atmosfera insasi, la propriu, este analogata cu o entitate biologica, \'cu porii relaxati\', dar mai ales \'cu saliva neteda ca-n palma\' (?!); nu prea inteleg sensul \'salivei\' aici, precum nici cel al netezimii ei, si nu al palmei... :)
Cea de-a doua strofa o prezinta pe *ea* la departare, foarte probabil pe o clima fierbinte, in care aerul pare tulbure, iar Timpul, ca se dilata. Iar \'gravitatiile\' ei sunt o forma \'geofizica\' de a spune \'feromon\', pare-mi-se, mai ales ca eroul devine \'lichid\', se amorfizeaza. :P Mai departe, formele si trasaturile *ei* anatomice si faciale, care se tot confunda cu peisajul semi-amorf, reprezinta, cred, o nota picturala, care conota amorfismul Omului, prin excelenta.
In incheiere, fie ce-o fi, mie mi-a placut cel mai mult strofa cu sarutul frantuzesc (it figures... :P), unde se apuca cei doi (sper ca nu-i cacofonie!) sa dea din urechile lor (clapauge?!)! :)) Si... m-a dezamagit finalul. De fapt, cred ca textul de fata e un protest la adresa carnalitatii Omului, a carui minte poate ingretosa o alta, mai ales daca Omul alege sa si-o divulge 100%, si chiar dupa ani buni de iubire! Or, de aceea, cred, sarutul genial (= carnalitatea) este un element abscons chiar poeziei insesi (= iubirii intelectualizate). Intr-adevar, ce se fac doi oameni amorfi (de civilizatie), care sunt despartiti doar de creierele ce le \'cad cu ideile-n praf\'?.. :)

Buna dimineata!

Recunosc, si eu, intr-o anume perioada, fui mare idolatrizator de Eminescu(-vici)... dar asta a fost in perioada liceala numai. :) In cea facultativa, mi l-am ales pe Stanescu. Intr-adevar, am facut saltul romantism schopenhaurian - suprarealism stanescian. :) Problema e cu romanticii intarziati si captivi ai secolelor 19 si 20, de la inceputurile sale. Or, trecand peste toate acestea, am o nedumerire: Chiar NU se putea trece inclusiv de agresivitatea \'douamiista\' si \'duzinista\'? Adica, macar din respect fata de un individ care, desi putin mai sarit de pe fix, la vremea lui, a incercat sa apere integritatea national - culturala a Romaniei! Nemaimentionand aici, desigur, de reusita lui in efortul de a ne eleva cultura poetica prin introducerea romantismului germanic, specific epocii si emisferei vestice. Cu alte cuvinte, nemaimentionand faptul ca a fost, este si va ramane un adevarat pionier cultural pentru noi, desi pretiozitatea limbajului sau ma cam lasa rece, momentan.
Revenind, scabrozitatea textului de mai sus este... vadita, iar paralela cu autostrazile e cam fortata, dupa mine. :) Sau chiar nu mai avem oameni \'de slove-n foc faurite\'? (parafrazare a lui Arghezi) Mi-e greu sa cred una ca asta! Desi, din pacate, observ si eu cum piata culturii romanesti e asaltata de fel de fel de \'genii\', d\'alde: Dinescu, Haulica, Nicola - Ursu, Patapievici, Pippidi, Vadim - Tudor... si ar mai fi! :) Si, cu toate acestea, ca si dl Muresan de-aici, si d-lor trebuie lasate in pace, sa creeze literatura. Ce-ar fi universul literar - artistic (in forma sa plastica - nu din pdv al expresivitatii -) fara d-lor, nu? Prin urmare, desi nu ne plac anumiti autori pentru ideologiile pe care le comporta chiar, sa nu-i injuram in asemenea hal, totusi; sa fim civilizati, ce dracu\'! :P - imitarea lui Dinica

@ Liviu Nanu: D-le Nanu, buna seara! Nu prea imi dau seama, sincer, la care serial faceti referire... Daca faceti la \'Seinfeld\', atunci, da, chiar il urmaresc cu placere. :-) Oricum, opinia mea nu se schimba la aceasta invitatie respectuoasa a d-voastra; nu ati descris decat o mizerie *romaneasca*, NU o psihologie *tipic* umana, din pacate. Si... chiar nu-i vad rostul intregului d-voastra serial.

Va multumesc!

Stimate autor al prezentului episod, d-le Liviu Nanu,

Buna seara si bun-gasit pe 2010, in primul rand!
Recunosc, nu v-am mai citit pana acum (preferati \"î\" tot timpul?!), insa... desi *nu* sunt vreun expert in critica literara, imi dau seama ca acest serial de proza scurta, care a vazut lumina tiparului deja, este unul pur descriptiv, dar de stare, de feel. Mai mult, este unul nu doar al mizeriei romanesti de bodega, fapt evident, si referindu-ma aici la calibrul persoanelor care le frecventeaza, fie ele (i.e., bodegile) de provincie, fie de Capitala, ci si al mizeriei (intelectuale - *nu* academice! -) romanesti generalizate si, de ce nu, generalizante! In esenta, bodega / carciuma, indiferent de apartenenta nationala si/sau de etnicitatea \'frecventionistilor\' ei, comporta un singur calibru (impartit in doua parti identice): acela al sub- si semidoctiei. Or, exemplul cel mai bun il ofera insusi \'Profesorul\', cu al sau ciobanas \'metafizic\', in timp ce mai comanda o \'minora\'. Deh!, \'geniile\' nestiute... :-P Cat despre tehnica narativa, preferati, observ, perfectul simplu, dialogul \"spus\", povestit, si invectiva. Si, probabil ca ar fi si o problema legata de punctuatie, respectiv de semnul exclamarii, care e sublim, dar uneori... lipseste cu desavarsire. :-) Deci (intr-adevar, \'Profesorul\' a avut dreptate - m-am cam plictisit sa gandesc la o astfel de povestire -), nu-i prea remarc farmecul povestirii de fata, din pacate.

Va multumesc pentru atentie si pentru... un episod din \'La bloc\', in orice caz! :-)