Poezie

Zvâcnire

1 min lectură·10 februarie 2007

Mediu

Ce semne clare

În lume, în văzduh, în soare!

Ce nebunie

În lumea ce-ar putea să fie...

Frumoasă!

Și ce Cuvânt

Coborât în liniște din locul prea-sfânt!

Câte plângeri

Ridicate nedemn de om printre îngeri!

Cui îi mai pasă?!..

Câtă căldură

Răspândită din Cer peste pieptul de ură!

Dar unde

Să vadă pruncii prin ceața ce-ascunde

Pâinea frântă pe masă...?

Fir crud

Din iarba pământului rece și ud,

Răsărit

Într-o noapte sub genunchiul smerit,

Dar..., fără vină,

Tu, putând ca să treci

Printre pietrele reci,

Adu-ne Lumină!

001.688

silviu dachin. “Zvâcnire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/230897/zvacnire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.