Poezie
Ceas de seară
1 min lectură·
Mediu
Ceas de seară
De undeva, dintr-o cameră caldă și mică
Mă strigă universul în formă de inimă,
Degete albe cutreieră gândurile și mă ridică
Dincolo de viața rece și minimă.
Între un zâmbet și un clipit fluturatec de gene
Măsor idealurile prin ochi mari și căprui,
Secundele îmi aleargă tăcute prin vene,
Un dor mă colindă încet și hai-hui,
Nebun mă strigă drumul de aseară,
Sub tălpi mi se rostuie pasul fierbinte...!
Mustrător de dulce glasu-ți mă-nfășoară
Și adorm visându-te, cuminte...
001.910
0