Poezie
De sine însuși
1 min lectură·
Mediu
Nesfârșite seri, flămânde oceane,
Edenic mal din val în val urcând,
Mâini mici sprijinite ușor pe obloane
Și-o rugăciune înflorită-n gând,
Trei stele răsărind spre miază-noapte,
Nori mici și albi, neliniștiți și vii,
Se-ntorc în pomi din ler merele coapte
Bunicii înșiși redevin copii,
Orașele se-ntorc încet acasă,
Răzbat din vale lătrături de câini,
Miros de fum în uliță se lasă,
Iar în odaie e miros de pâini,
Se naște și se moare mai cuminte,
Se cântă și se plânge-ncetișor,
Povețele se dau cu vorbe sfinte
Și gândul se frământă mai ușor…
O fi vreun dor de cer sau dor de mine,
Stăpân pe totdeauna și mereu…?
Acolo stând încerc să merg spre mâine,
Aici, cu tine și cu Dumnezeu.
023.935
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “De sine însuși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/1776768/de-sine-insusiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NTNTnicolae tomescu✓ vers aduce în conștiință gânduri de care cu greu te desparți. \"mâini mici sprijinite ușor pe obloane\", \"orașele se-ntorc ușor acasă\", \"povețele se dau cu vorbe sfinte\" precum și altele sunt versuri ce emoționează și se uită cu greu
0
SDiti gasesc comentariile cu aceeasi bucurie cu care iti gasesc versurile, frate omule...
0