eu mă opresc aici

poștașul mut a învățat azi-noapte pe de rost toate scrisorile de dragoste culcați pe saltelele moi îndrăgostiții tremură ușor

cu fiecare literă ei pierd un dram de memorie plânsul nu poate schimba nimic plânsul nu poate schimba nimic

adresele trec de pe plicuri în vena poștașului

dimineață el va fi un glob pământesc

populat cu dezîndrăgostiți ce se vor mai bucura atunci uscații nesimțitorii predispușii la scurgeri de viață vor aduna în grămezi cenușa parfumată din toate punctele cardinale

și o vor arde din nou

dar în ziua în care

unghiile expeditorului în drumul lor prin întuneric vor întâlni pieptul destinatarului și se vor înfige adânc în el

bolta cerească va înflori de milă și înțelepciune

poștașul nu va mai fi mut ca înainte cu un zâmbet larg

va spune fiecăruia în parte iată-mă eu m-am hrănit cu dragostea ta

am plătit pentru asta să ne veselim și să o luăm de la capăt

așa cum facem noi de obicei

lacrimile nu pot șterge nimic lacrimile

nu pot șterge nimic