știu că se repetă

mă ridic pe vârfuri dincolo de maidanez

muntele de aur se face mic

maidanezu’ scapă

aleargă prin bibliotecă în urma lui cărțile

se deschid automat la pagina treiștrei

zi treiștrei îmi spunea tanti doctoru’

după care scria pe rețetă

penicilină injectabil mă trezeam dimineața la șapte fix

o asistentă acum la pensie ștergea cu grijă

seringa din sticlă și metal

așa cum sunt clădirile astăzi când soarele bate în geamurile fumurii oamenilor li se injectează în suflete

ideea de bine

la nicio pagină treiștrei nu găsești cuvântul ăsta

dar cine să mai umble prin bibliotecă

seri cu semințe prăjite și ritm

la kilu’ de aur un câne

treiștrei avea când au rupt ăștia istoria în două

și au prins-o laolaltă strâmb în piroane

de fiecare dată mă întorc acolo mirat