Poezie
întâmplare cu oameni absenți
1 min lectură·
Mediu
eram copil pe-atunci
într-un autobuz prăfuit
ocupasem un loc în spate
șoferul stătea de vorbă cu o doamnă
și de-asta cred eu
nu mai ocolea gropile
doar eu stăteam tolănit pe un scaun roșu murdar
toți ceilalți stăteau în picioare
atunci am înțeles că viața poate fi altfel decât o simt eu
liniștit mi-am deschis biblia mică
am închis ochii și am ales
al șaptelea verset de jos în sus a doua coloană
de pe pagina din dreapta
dar șoferul stătea de vorbă cu o doamnă
și nu mai ocolea gropile
printre bocancii murdari cartea mică și verde
aluneca ușor în toate părțile
eram singurul care știa că e acolo
toți ceilalți priveau obosiți prin geamuri
dealurile cu sate și cimitire
atunci am înțeles că printre oameni
se poate întâmpla orice
am smuls cartea de sub o talpă gri
am coborât din mers și-am plâns o vreme
001.424
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “întâmplare cu oameni absenți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/14033499/intamplare-cu-oameni-absentiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.