Poezie
vremuri
1 min lectură·
Mediu
în vremea aia moș crăciun râdea întocmai ca bunicul
mă privea prin ochii bunicului
îmi dăruia mașina aia mare strălucitoare albastră
pe care o arătasem cândva într-o vitrină
prea cumintelui meu bunic
iarna toată căldura pământului se ascunde în sângele oamenilor
și poate o mică parte în copaci
dacă oamenii ar înțelege asta nu ar mai da foc lemnului
ar coborî în ei înșiși până la piept
la tâmple până la transformarea amintirilor
în mângâiere în bunătate și ar vorbi încet despre toate plecările
la care au fost părtași
despre colind numai de bine
voi să vă culcați în paturile voastre
ușile deschise larg vor pofti înăuntru colindători
frigiderul plin îi va ospăta
ei vor râde se vor bucura vor pleca doar spre ziuă destul de devreme totuși
la trezire voi să vă puteți privi
ce facem astăzi dragă ce mâncăm
dă o fugă până jos și ia zece ouă
până curăț eu cartofii
001.539
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “vremuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/14020412/vremuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.