Poezie

stare de miercuri

1 min lectură·1 august 2012

Mediu

ea purta un ceas ruginit

prins pe mâna stângă cu douăsprezece elastice

roșii albastre și galbene

eu conduceam autobuzul printr-un oraș aglomerat

și așteptam în fiecare miercuri la aceeași oră

în aceeași stație urca grăbită

se arunca spre locul de la geam din spatele meu

încet încet pasagerii deveneau agitați

conduceam prost toate oglinzile erau îndreptate spre ea

parbrizul rula o scenă în care maică-sa îmbibată cu miros de oțet și hrean îi cerea

tu fată dragă nu mai am elastice pentru borcane

uite mai am aici douăsprezece borcane

cu un gest tragic ea își scotea ceasul vechi

îl privea lung strigam nu nu se poate

acum o să spună că e o amintire lăsată de nu știu ce tată

care a trebuit să plece neapărat la alta

iar ceasul ăla ar trebui agățat la gât într-o parte

chiar deasupra inimii

în spatele meu era când veselă când preocupată

cu sfâșierea vreunui bilet

opream degeaba cu cincizeci de metri înaintea ultimei stații

trei doi unu și autobuzul nu mai răspundea la comenzi

pedala moartă se ascundea rușinată sub pantof

volanul devenea moale ca un covrig însiropat

ascultă spunea ea în fiecare miercuri

și prin urechea dreaptă îmi dăruia tic-tacul

001.564

silviu dachin. “stare de miercuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/14011912/stare-de-miercuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.